days go by

- cum e vremea în tine azi?
- am obosit să vbesc despre asta…
- ţi-am trimis un mail să câştigăm 2500 euro
- aşa mai vii de-acasă )
- ddl 15 nov avem timp
- păi să mă grăbesc la mail atunci…
- fugi

- im so fucked up right now
- dc tocmai acum
- nu ştiu da m-am săturat de întrebări de-astea
- mâine plec la sibiu

- ce să vorbesc cu el?…
- te-ai răcit foaaarte mult
- da
- în… o săptămână sau aşa
- da. senzaţional.
- ce chestie
- şi nici măcar fizic, nu..
- nici atât?
- nu prea…
- ce ciudat, foarte ciudat…
- da, ştiu
- acu vrei să iubeşti pe următorul de la 0 fără nici o legătură cu trecutul, un om nou din alt peisaj?
- da!
- am păstrat mesajul… să-l pun pe blog când îl deschid

- mi-e ciudă pe sufletul meu. nu pot să am deloc încredere în el. deznădejde.

- mi-e atât de dor. aşa o fi sevrajul? mi-e greu să respir. să vorbesc. respir cu atâta greutate că gem. de lipsă, de dor. imaginează-ţi.
- nu tre să-mi imaginez, welcome to my world…
- auch. …te îmbrăţisez.

- ne vedem la 12?
- da.
- unde ne vm?
- und vrei. s plină de nervi mă calmez până ajg unde vrei stop asking pls
- bine atunci dă un semn când ajungi pe strada mea şi te întâmpin

- hai la english bookstore first ce carte draguţă ai cumpăra pt un băiat?
- depinde cât de drăguţ e băiatu
- e drăguţ. la ce te uiţi?
- îmi notez asta… nu mai am spaţiu… vezi că-ţi trimit mesaj
- tre să-ţi trimit înapoi?
- nu că mi se salvează dacă-ţi trimit
- trimite, e la tine în buzunar tel oricum, ce-ai notat
- flights of love, bernhardt schlink, to tell the truth bout the decisions we make, the way we connect and live with each other, however ugly that truth may be
- mda… să-mi spui dacă zăreşti salinger

- hai
- aaaa, să intrăm
- nu scumpa, hai că ştii unde e şi intri data viitoare
- ne grăbim?
- avem de lucrat
- da, teoretic… nu mi-am luat caietul
- vorbim pe al meu am câteva idei
- eu zic până pe 5 cel târziu să le avem gata, că apoi e destul de muncă pe ele. să ne vedem şi sâmbătă, da tu ai aia de făcut…
- am, dar m-am gândit, ne vedem
- eu vreau ceai tu? da nu cred c-avem loc sincer
- urc să văd, te sun. vrei la fumători?
- e mult fum?
- nu
- bine hai că vin
- mâine la 12, stăm până pe la vreo 4
- ia uite-o, m-ai programat deja, îmi omori şi dimineaţa şi seara aşa. hai, zi acuma
- vrei mai devreme, 10
- deci mâine?
- sâmbătă e mâine.
- sâmbătă e mâine… da. să nu uit. mâine.
- ce-ai acolo?
- în geantă?
- ce cărţi mai ai la tine?
- uite-te
- unde ai ore acuma?
- la zece minute…

azi.

dar cred că prefer aşa:

easy like a sunday morning

“creştinismul ne-a învăţat să iubim şi să apreciem în om nu atât atributele şi calităţile lui, cât ceea ce constituie nucleul său esenţial – sufletul. el a proclamat primul valoarea unică şi absolută a fiecărui suflet de om. el a putut să cureţe sufletul omului de tot ceea ce este incidental şi supus păcatului şi să-i descopere esenţa divină, infinita sa bogăţie. toate bogăţiile lumii nu se ridică la valoarea unui singur suflet de om. “ce-i va folosi omului dacă va dobândi lumea toată şi sufletul şi-l a pierde?” în aceasta rezidă forţa şi capacitatea de convingere a cuvintelor lui Hristos, atunci când avertizează asupra păcatelor care ucid sufletul.

în măsura în care omul constituie o entitate sacră, orice faptă săvârşită cu uşurinţă în raport cu el însuşi sau cu altcineva devine o crimă şi, dacă şi-o îngăduie, înseamnă că-şi ucide sacralitatea.

orice păcat este ca o zgârietură pe un tablou superb, ca o zbârcitură oribilă pe obrazul unui înger. temându-vă de păcat, vă feriţi de descompunerea, nimicirea, moartea sufletului. după cum tremurul mâinilor, congestionarea ochilor, gârbovirea spatelui sunt efectele fireşti ale unei vieţi trăite anapoda, tot aşa slăbirea memoriei, demenţa senilă sunt rezultate ale păcatului; o mai severă dezagregare a personalităţii se produce tot din cauza abaterii de la legea divină.

care este secretul valorii eului nostru? explicaţia ne-o dă cartea sfântă: pentru că acum “suntem fii ai lui Dumnezeu”, suntem ai Lui, de un neam cu El. concepţia despre “copărtăşia” omului cu Divinitatea fusese afirmată încă de platon, dar a căpătat viaţă doar în creştinism, ridicând conştiinţa de sine a omului pe o culme nemaiatinsă, deschizându-i perspective scăldate în neînserată lumină prin porunca “fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este”.

(pr. aleksandr elceaninov)

în afara oricărui pericol

urlu.
lovesc în gol ca un om fără mâini.
se scurge vlaga din mine,
simt cum se scurge.
mă înec fără să mă doară.
mă sufoc respirând.
nu respir şi trăiesc.
nu-mi trebuie să mănânc.
nu-mi trebuie să respir.
toate s-au oprit în mine.
e doar ecou de inimă, ferm şi neoprit.
asta e tot ce sunt.
ca un orologiu masiv în mijlocul nopţii.
creştem mari.

sunt teafără, doar că mestec
fiecare fibră din durerea-ţi
şi-i sorb aşchiile.
n-am mai fost aici,
nu te-am mai fost aici.
ce mă fac eu cu tine?
semnul crucii şi respir
neputinţă.
nici nu bănuiam…

minunea

lasă-mă doar să îi spun Doamne
cum
cuvintele mele fac ochii mari şi-amuţesc
dându-i târcoale ieri un pas mai puţin decât
azi un vârf mai aproape ca ieri
abia îndrăznesc să m-apropii
eşti şi Tu înăuntru altfel
n-aş păşi decât înapoi şi nici măcar în mine.

lasă-mi doar respiraţia
s-o înfăşor în jurul gândurilor poate nu-mi mai plâng
poate nu-mi mai cer,
doar respiraţia şi o lacrimă
s-o-nfior pe deget
când nu-nţeleg
nu-nţeleg
cum de ce eu
aş merita…

cât frumos,
câtă rugă,
vântul se despică
în doruri.

iar lacrimile mele tulbură valuri
ca herăstrăul într-o seară întunecată
când îi şopteam saltă, supărato,
eu o să cred pân-o să mor
ce-o să-mi faci
ce-o să-mi faci
mai frumos decât am înmărmurit deja?…

mi s-a zgribulit privirea-n jurul celeilalte
şi inima mă-ntreabă cât de adâncă minunea
cum de n-ai ştiut până acum doar
eşti mai mare decât pumnul de ea

grindă după grindă
inimii i se dârâmă solzii
până acum ani întregi
au pregătit-o
credea că ştie toate furtunile
sau aproape
şi aproape avea dreptate,
pe când adierea era atât de aproape
că nici n-o ştia…

toate mi se dărâmă în linişte
n-a fost mai curată neputinţa
n-a fost mai nespus negrăitul
şi mai plin adâncul…

cât frumos
cât vânt
cât zbor

ţine-mă de inimă Doamne
şi cu lacrima-nainte,
să dau viaţa peste cap chiar de-ar fi să mor, căci
acum cred şi mai mult că se poate
mai presus decât moartea.

…palpită mai adânc decât orice miez
şi înjunghie mai lent ca o geană…

iar respiraţia mi-a înlemnit
ca la trecerea unui vis cu îngeri.