“Primejdia, spune dr. Al. G., stă în căutarea perfecţiunii pe acest pământ unde – prin definiţie – ea nu poate exista. Se cuvine aşadar să avem un nou ideal: idealul nostru să nu mai fie perfecţiunea – generatoare de băi de sânge, opresiune, intoleranţă, închidori, torturi şi lagăre, ci, dimpotrivă, imperfecţiunea. Să recunoaştem că, lumeşte, suntem limitaţi şi să tindem cu toată puterea spre o imperfecţiune cât mai puţin rea, singura cu putinţă aici.”
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, p. 183
Fie nouă după cuvântul Lui!
Uite si unul din raspunsurile pe care le cautam, inconstient, astazi. Normal ca nu am sesizat fragmentul asta, cand am citit cartea – pe care eu o consider ceva care trebuie recitit periodic, odata la cativa ani.
mai des…
Evident că perfecţiunea e prost înţeleasă aici, printre noi. În loc să înţelegem cu adevărat ce e aia, generăm teorii hazardate, inutile, care abordează “abandonarea perfecţiunii”. La rândul ei, imperfecţiunea promovată de acea teorie va fi prost înţeleasă. E chiar hilar…cu gust amar. Legea pendulului.