Arunc în aer holul căminului,
prezentul meu lipit de calorifer,
zâmbetul fals din digital,
“dă-l dracului”, ţi-arunc.
Nu-mi pasă de explozia nimănui,
doar rămăşiţe să mă fac cu voi cu toţi cu toate
poate mă regăsesc în fărâmele sfâşiate de piele de aşchii de degete de la picioare.
Sunt undeva prin toate prezenturile fărâme din mine,
din toate culorile-mi cresc făţarnic nuanţe.
Aş putea fi oricine.
Nu ca retina ta, ca pielea cizmelor mele, ca minciuna.
Nici precum holul căminului,
caloriferul de care stai lipit,
marmura visurilor tale.
De perfect negre sau albe.
Nici măcar ca cenuşa în care ţi-am aruncat aşteptările nu mi-s amprentele sufletului
de sincere.
Dă-le dracului.
Nu le ştiu nici eu.
Arunc în aer vieţi, oameni, camere,
ca să m-adun din rămăşiţele tuturor,
poate mă pun cap la cap, gând la gând, bucată de geamăt pe bucată de zâmbet.
Poate mă voi reconstitui din toate altcinevaurile.
Şi în sfârşit voi fi, din toţi cei ce nu sunt…
Aşa c-arunc în aer
toată clădirea şi tot prezentul meu,
dă-l dracului.
Nu-mi pasă de explozia nimănui.
Doar sânge, vintre şi cenuşă să mă fac cu voi cu toţi,
să am unde regăsi bucăţi din ce pot fi eu.
Terorista mica!!! =))
Te iubesc!!!!!!!!!
Păi, dacă tot ţii tu să te manifeşti în public: şi eu!!!
şi eu, şi eu!
vă mulţumesc pentru această onoare… şi propun ca formula de salut personalizat între noi de-acuma să rămână şieu (şuierat într-un cuvânt, cu e prelung)
Credeţi doar că e un om care a văzut Cerul!
şi o stare ca cea descrisă-n post e în contradicţie cu credinţa în Cer? mai degrabă sunt şanse să izbucnească direct din mijlocul ei credinţa, sau dupa nenumărate astfel de stări… cred.
om care a vazut Cerul? da, au fost şi sunt care văd o geană de Lumină din Cer, de ce n-am crede…
Mă gândeam la Cerul văzut de un viitor pionier care a crescut mare.
atunci, îmi imaginez că viitorul pionier crescut mare iradiază…
Vreau să comentăm poezia Zbucium.
o poezie comentată îşi pierde tot farmecul. pentru ca îi anulezi toate posibilele interpretări în afară de una-două.