“Dumnezeu, iertător, nu pedepseşte mereu păcatele şi greşelile noastre. Diavolul, treaz, nu ne trece cu vederea nici o faptă bună. (De partea cealaltă a ecuaţiei, semnul valorilor se inversează.)
De aceea este atât de greu de făptuit binele, pentru că întâlneşti la tot pasul îndârjitele împotriviri şi iscusitele piedici ale celui viclean.
Nietzsche: „Suntem îndeosebi sancţionaţi pentru virtuţile noastre.”
De îndată ce ia hotărârea de a face binele, omul îşi asumă o virtute imensă şi-şi bagă de bunăvoie capul în laţ. Ce-i drept, binele fiind de esenţă divină, voitorii de bine dau dovadă – e un punct asupra căruia trebuie să dăm dreptate diavolului – de mare cutezanţă şi chiar de trufie. Oricum, înainte de a te avânta în domeniul binelui este necesar a şti că treci pe teren minat”.
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, p. 156
Drept glasuit-ai! In zilele noastre, se spune ca: “Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita!”…
Si viata depune marturie zilnic, in acest sens! 