azi noapte dormeai în patul din spatele camerei, îngerul meu de casă, şi nu mă mai simţeam singură pe lumea întreagă, chiar dacă toată ziua îmi povestisei de colegele tale de clasă şi nu putusem citi mai nimic.
noaptea asta recuperăm. eu, din mijlocul unui gol adânc de oraş mare, foile alea necitite îmreună cu care stăteam şi te priveam povestind. iar tu, în oraşul mic ca tine, clipele de revoltă în care-mi mormăiai în urmă ai zis o oră jumate… eu trăiesc cu impresia că-ţi dau părul adormit într-o parte ca să-mi fac loc pe pernă cinci minute, iar tu te rostogoleşti în somn cum făceai când erai mică şi-ncercai cu orice chip să treci peste mama ca să iei contact cu podeaua. peste noapte, tu te-nzdrăveneşti pentru că acum am plecat şi nu mai are rost să te doară capul şi să nu mergi la şcoală. peste zi, eu rămân mai mult în pat fiindcă nu mai am pentru cine să fug la farmacie după paracetamol sinus şi vitamina C la prima oră.
şi n-am apucat să facem eseul despre oralitate în scrierile lui ion creangă împreună
nici să fotografiem Dunărea
sau să te tund
şi să mergem să bem berea aia
nici nu te-am ajutat să scrii compunerile la engleză
şi nu ţi-am făcut poze pentru hi5
n-am apucat să-ţi arăt reclama aia pe you tube
n-am avut răbdarea să te pisicesc mai mult de două minute
ori să-ţi explic ce fel de proiecte am de făcut pentru şcoală
nici timpul să te ascult când mai vroiai să-mi spui atâtea
şi nici nu te-am trezit azi-dimineaţă la 4
să-ţi înveţi la biologie
pentru c-am fi vorbit tot timpul până aş fi plecat
şi nu mi-aş fi terminat tema
şi mai ales n-am mers cu tine sâmbătă seara
deşi mă rogi asta de fiecare dată când vin
poate asta e cea mai mare greşeală de data asta acasă
sau faptul că nu te-am auzit
indeajuns…
dar am vazut filmul ăla împreună, nu-i aşa, am văzut filmul ăla împreună…
Unde ar fi trebuit să fie locul meu în tabloul acesta?
Ia de aici lacrima asta şi pune-o acolo…