“Mai bine să ai toate viciile din lume decât unul singur… Se poate totuşi să n-ai decât un singur viciu şi să-ţi duci traiul cu el, numai să fii mai tare ca el. Admiţând că slăbiciunile noastre ne sunt date, ne putem da sinuri tăria, care-i o strunire a slăbiciunilor noastre.
Trebuie să fii întotdeauna mai tare decât tine însuţi, la drept vorbind nici n-ai vreo altă îndatorire morală. Tăria unui ins este pe măsura slăbiciunii sale.
Nu e tare decât fiindcă e şi slab şi e mai tare decât slăbiciunea sa, şi cu cât e slăbiciunea mai mare cu atât e mai mare şi tăria, numai s-o domini, cât de puţin. Forţa morală, oricât de slabă ar fi, nu constă decât în a fi mai tare ca tine însuţi… Tăria morală a cuiva e pe măsura nevolniciilor sale; tăria mea morală e direct proporţională cu nevolnicia morală care mă pândeşte.”
indrazneste
Asta imi aduce aminte de definita curajosului: “Curajos nu este acela care nu cunoaste frica, ci acela care o constientizeaza si reuseste sa si-o domine; cel care nu cunoaste frica in fata pericolului este un inconstient.” - frica fiind fireasca, o reactie de auto-protectie a omului…
Asa e si cu slabiciunile noastre: numai constientizandu-le putem sa le cunoastem ca puncte in care suntem vulnerabili; si numai atunci putem incerca sa ne eliberam de ele, luptandu-ne cu noi insine si iesind biruitori din aceasta lupta…