"A recunoaşte dreptul celuilalt de a fi el însuşi poate însemna recunoaşterea dreptului său de a mă ucide. Dar dacă stabilim o limită dreptului celuilalt de a exista, lucrul acesta devine nedrept."
"Trăind prezentul, repari trecutul şi cucereşti viitorul."
"Omul poate merge la moarte şi se poate justifica pe căi proprii, egal valabile."
"Suntem şi trebuie să fim slobozi a face binele şi a veni în ajutorul aproapelui nostru: nici o lege, nici un regulament, nici o formă de orice fel, nici o precauţie sau teamă, nici un motiv de tipul "să nu se spună că...", ori "să nu pară că...", nu ne poate fi stavilă, pretext, justificare." (N. Steinhardt, Dăruind vei dobândi, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 198)
Ce dulci sunt.
Uneori am senzatia ca, decat sa merg intr-o sala anosta de la facultate, as prefera si eu sa invat intr-un mediu colorat similar celui de la gradinita.
o, Paula, n-ai putea invata acolo! ori esti unul dintre ei, ori esti o noutate, deci te acapareaza, devin adorabili si te epuizeaza.
iar daca dintr-un mediu asa colorat ei lipsesc, parca-i tot astepti s-apara si nu-ti arde de invatat.