râzi la soare

când se iveşte, bucuria răzbate surprinzătoare şi cristalină, ca un ghiocel printre smocurile puturoase de invidie ciudă revoltă frustrare trădare, pe care nici când nu le mai suporţi nu poţi să le smulgi mai mult de 2-3 o dată, că le râmă la rădăcină viermi graşi inelaţi şi gândaci umflaţi. numai bucuria ce mai şterge scârba îngropată, că ea răsare, exploziv verde firav, fir în fir cu ruşinea umilă de toate invidiile ciudele trădările.

de-asta io zic că ar trebui să ne bucurăm cât mai des.

hotnews

Mammmă, de când aştept să recunosc asta şi abia mă convinsesem că nu mai am odată ocazia ) : în 3 ani de facultate oi fi-nvăţat eu să-nvăţ într-o săptămână cât învaţă un liceean într-un an! Deci, cu tot cu 99-le ăla la sută de baftă divină, a mers şi uite aşa sunt din nou boboc, după trei ani de-nvăţăminte instituţionalizate şi tare bine mă simt deşi cam bătrână (cam ca atunci când pui şi tu mâna pe jurnalul lui bridget jones tocmai când în jurul tău îl citesc adolescentele care încă n-au schimbat prefixul). Off, femeile astea.