când se iveşte, bucuria răzbate surprinzătoare şi cristalină, ca un ghiocel printre smocurile puturoase de invidie ciudă revoltă frustrare trădare, pe care nici când nu le mai suporţi nu poţi să le smulgi mai mult de 2-3 o dată, că le râmă la rădăcină viermi graşi inelaţi şi gândaci umflaţi. numai bucuria ce mai şterge scârba îngropată, că ea răsare, exploziv verde firav, fir în fir cu ruşinea umilă de toate invidiile ciudele trădările.
de-asta io zic că ar trebui să ne bucurăm cât mai des.
0 Răspunsuri to “râzi la soare”