ce vreau de ziua mea

cred că o să-mi fac un prieten imaginar. nu mai râdeţi! prietenii reali sunt grozavi, dar:
- nu sunt totdeauna acolo când ai nevoie de ei, sau
- nu ai nevoie de ei totdeauna când sunt acolo (sună urât da nu-i chiar aşa, e kinda firesc, că de multe ori intuieşti că vbeşti dgeaba cu ei, că ceva nu e, ori locul, ori timpul, ori momentul, ori constelaţia de împrejurări, ori starea unuia, ori a amndurora… ceva nu e, degeaba i-ai povesti acuma), aşaaa, sau
- au toane (da, toane, din care sunt toate şansele but one, there is always one less, să îşi revină) şi sunt reci şi detaşaţi, aşa cum te regăseşti şi tu uneori

şi oricum, te găseşti adesea purtând un dialog interior şi n-ar fi mai sănătos să îl porţi cu altcineva decât cu tine? o să pornesc deci în căutarea prietenului imaginar de-l aveam când eram mică şi ştiam să cânt în limbi inventate. că de la el ştiam

aaa, şi încă ceva. ciupa a făcut asta acu juma de an şi hihi, ce pinky girlish idee, ia să şi eu:

ce îmi doresc de ziua mea

- să deschid ochii dimineaţa şi să o văd pe mama punând moţ din frişcă la platoul de prăjituri cu ciocolată abia făcute pentru că e ziua mea
- să ploo cu vânt şi soare
- picioare goale prin iarbă şi vânt prin fustă
- oameni
- cizme de ploaie d-alea din cauciuc că morrr sa ies când toarnă cu găleata să mă plimb ca o felină imperturbabilă prin noroi
- fondante!
- să o privesc pe soră-mea râzând
- cartea cu Doctorul Aumădoare!!!! m-a fascinat când eram mică şi fascinabilă şi nu se găseşte în librării, ce bine, că nu orice copil ar trebui să privească pozele şi să trăiască aventurile  cu Tragempinge, cel delicat, ruşinos şi fermecat  (e animalul MEU!)
- pe prietenii mei, fericiţi
- flori d-ălea de vinde o tanti vizavi de Cărtureşti, să mor io dacă ăia nu-s nuferi, da de unde-i ia?
- să mă pierd for a while din mijlocul adunăturii şi să vă distraţi fără mine
- multă muzică la pian
- Micul Prinţ, să-i recitesc universul cel prea strâmt şi să mă bucur că al meu e mai puţin trist
- un frate mai mare ) o să-mi doresc asta în fiecare an, cred că dacă reuşesc să mi-o doresc de 100 de ori se întâmplă
- să citesc o carte de aventuri cu aceeaşi poftă şi uitare cu care citeam când eram mică, adică să mă ascund cu ea şi s-o termin în câteva ceasuri
- o veste bună, îndrăzneaţă şi nemaiaşteptată (oricare din alea prea îndrăzneţe pentru a fi aşteptate)
- o pană din aripile îngerului meu păzitor
- să crească pragul de la care începe să dea înapoi educabilitatea, măcar cu un an-doi, ca să am mai mult timp să mă construiesc cum trebuie
- un caleidoscoooooop
- multe-multe cireşe
- să îmi fac un secret (frumos) şi să nu îl spun la nimeni, da la nimeni, nici lu beky măcar, o perioadă
- să nu simt tristeţea în primele clipe când mă trezesc şi în ultimele clipe dinainte de 23:59
- să îmi regăsesc prietenul imaginar

mamă ce multe suuunt! păzea că mă mai gandesc, ce mama mă-sii, dacă am blog!