nu vreau decât să mulţumesc şi nu ştiu cum, dacă spun mulţumesc, e aşa firav şi irelevant… dar mulţumesc din toată inima pentru lucrurile mici precum gurile de aer, de la oameni care continuă sau încep să îmi încercuiască temelia sufletului ca nişte pietre protectoare.
se ştiu ei… sau se simt. 
iar unii nici nu bănuiesc. nu e numai Lulu cea raţională şi frumoasă; nu e numai Ciupa, de fiecare dată mai bună ca o cafea tare sau ca un fresh de portocale; nu-i doar proful meu simplu, firesc şi ideal, care a reprogramat examenul pentru doar trei studenţi şi care mi-a printat, nesilit de nimeni, materialele pentru proiect, şi din prezenţa căruia plec mai chill decât după orice fum. nu doar denis, care şi-a luat prosopul în geantă ca să ne ştergem pe picioare după :), nu doar ems, care nu-şi mai vede capul de treburi, dar nu uită să îmi aducă şi deo pe lângă demachiant şi crema de corp, deşi eu am uitat că am nevoie.
voi, şi nu doar voi, dragii de voi… sărumâna…
hei, tu!