easy like a sunday morning

“creştinismul ne-a învăţat să iubim şi să apreciem în om nu atât atributele şi calităţile lui, cât ceea ce constituie nucleul său esenţial – sufletul. el a proclamat primul valoarea unică şi absolută a fiecărui suflet de om. el a putut să cureţe sufletul omului de tot ceea ce este incidental şi supus păcatului şi să-i descopere esenţa divină, infinita sa bogăţie. toate bogăţiile lumii nu se ridică la valoarea unui singur suflet de om. “ce-i va folosi omului dacă va dobândi lumea toată şi sufletul şi-l a pierde?” în aceasta rezidă forţa şi capacitatea de convingere a cuvintelor lui Hristos, atunci când avertizează asupra păcatelor care ucid sufletul.

în măsura în care omul constituie o entitate sacră, orice faptă săvârşită cu uşurinţă în raport cu el însuşi sau cu altcineva devine o crimă şi, dacă şi-o îngăduie, înseamnă că-şi ucide sacralitatea.

orice păcat este ca o zgârietură pe un tablou superb, ca o zbârcitură oribilă pe obrazul unui înger. temându-vă de păcat, vă feriţi de descompunerea, nimicirea, moartea sufletului. după cum tremurul mâinilor, congestionarea ochilor, gârbovirea spatelui sunt efectele fireşti ale unei vieţi trăite anapoda, tot aşa slăbirea memoriei, demenţa senilă sunt rezultate ale păcatului; o mai severă dezagregare a personalităţii se produce tot din cauza abaterii de la legea divină.

care este secretul valorii eului nostru? explicaţia ne-o dă cartea sfântă: pentru că acum “suntem fii ai lui Dumnezeu”, suntem ai Lui, de un neam cu El. concepţia despre “copărtăşia” omului cu Divinitatea fusese afirmată încă de platon, dar a căpătat viaţă doar în creştinism, ridicând conştiinţa de sine a omului pe o culme nemaiatinsă, deschizându-i perspective scăldate în neînserată lumină prin porunca “fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este”.

(pr. aleksandr elceaninov)