Dragoş Dehelean a avut iniţiativa demnă de apreciat de a scrie be blogul lui un post ca reacţie la articolul din IAA referitor la Olimpiadele Comunicării 2008, ce a creat valuri în rândurile concurenţilor.
Printre mulţi alţii, şi eu l-am citit. Susţin iniţiativa şi conţinutul, până la un punct. Există câteva rânduri în postul său, pe care le consider complet nejustificate şi care, implicit, mă revoltă. Drept urmare, îi urmez exemplul şi reacţionez, la rându-mi (şi sunt convinsă că şi alţii, nemulţumiţi de ceea ce vor citi aici, vor lua atitudine, continuând reacţia în lanţ… Numa’ bine! Comunicatori suntem, sau ce?).
Eu zic că Dragoş greşeşte undeva: la punctul nr. 3 din postul lui. Tot ce zice în rest e fundamentat şi iniţiativa lui de a scrie postul respectiv ca feedback la valurile create de articol e înţeleaptă. Dar aici greşeşte şi sunt convinsă că îşi va da seama de asta.
Cine a facut ceva neconform cu vreun principiu sunt acei membri ai juriului care au promovat înainte de termen anumite echipe (dacă într-adevăr au făcut-o şi articolul nu minte), ba au şi menţionat că vorbesc în numele majorităţii. Cei din juriul de la PR nu fac asta. Ei fac ce trebuie să facă, exact lucrul pentru care au fost invitaţi să participe şi exact lucrul pe care îl transmite şi titlul articolului: evaluează. Negativ, pentru că nu li se oferă ocazia să ridice în slăvi competenţa participanţilor. Ei nu critică ediţia 2008, organizarea sau altceva de acest gen, ci doar pregătirea echipelor participante. Unde anume dovedesc că “au o prea slabă priză asupra principiilor acestei profesii”?
La ce principii se face trimitere aici?
“Fix membrii” ce răspund în articol vorbesc în nume propriu, nu în numele majorităţii. Mai mult, paragraful care începe cu “pe de altă parte” prezintă o opinie contrară a unui membru din acelaşi juriu, ceea ce demonstrează că nu s-au înţeles “să zică de rău”.
Deci sunt 2 comentarii negative şi unul pozitiv referitor la prestanţa concurenţilor. Ce e rău în asta? că nu e egalitate? De ce ar trebui să fie egalitate în păreri, când realitatea, atât cea obiectivă, cât şi cea subiectivă, nu permite asta?
De ce au fost invitaţi oamenii ăştia la OC? Nu ca să jurizeze? Să îşi dea cu părerea, pentru că sunt profesionişti în domeniu? Nu să dea note? Nu să evalueze? Atunci, mă întreb: nu sunt îndreptăţiţi să facă exact lucrul pentru care au fost chemaţi?
Dragoş scrie la un moment dat că “Prima referire la participanţii de la PR este una destul de puţin măgulitoare” şi de aici pornind, deduce (şi afirmaţia respectivă e susţinută cu tărie de-un stol de comentatori) că membrii juriului se dezic de la principiile propriei profesii. Prima referire este asta:
“Ediţia de anul acesta mi s-a părut mult mai slabă decât cea de anul trecut. Am întâmpinat greutăţi foarte mari, mai ales în prima fază a competiţiei, preselecţia, unde chiar ne-am strofocat să dăm note cât de cât bune.”
Are dreptate Dragoş că este prea puţin măgulitoare, dar să îi blameze pentru că o susţin, nu îi dau dreptate. Ei sunt juriul, nu altcineva. Ei au selectat, respins, admis, notat şi s-au îngrozit sau nu de câte prostii au auzit. Ei sunt specialiştii şi dacă nu era nevoie de ei, nu erau invitaţi. Au dreptul şi datoria să “spună pe bune”, nu să dezinformeze. Nu să mintă că ediţia de anul acesta este mai bună decât anul trecut, dacă ei o percep ca fiind mai slabă. Nu, prin părerile susţinute în articol nu au dovedit că au o priză prea slabă asupra principiilor acestei profesii, ci din contră, au acţionat conform lor. Din afirmaţiile lor transpare diplomaţia şi corectitudinea. Acuma, nu ştiu cât de corecţi şi de ne-subiectivi au fost în evaluarea participanţilor (dar plecăm cu toţii de la premisa că atât ei, cât şi membrii din juriul celorlalte probe au fost), dar în declaraţiile făcute în articol au fost oneşti şi, deci, corecţi.
Scor final (strict în articol - ce mult contează CUM şi CÂT dezvăluie presa din totalitatea opiniilor…): 2 negre - 1 alba. Bun. De ce să ne revoltam si să declarăm că membrii juriului ar fi neetici pentru că au spus de participanţii de anul ăsta la concursul nostru că sunt slab pregătiţi?
Până şi eu cred că sunt slab pregătiţi. La gâtul meu înteleg dacă s-ar sări în urma afirmaţiei ăsteia - ce statut am eu să-mi dau cu părerea? Dar ei sunt juriul, fie că ne place sau nu. Dacă ei zic ca suntem proşti, s-ar putea să nu comploteze împotriva noastră ori a Olimpiadelor Comunicării. S-ar putea să fim proşti.
Acuma, commenturi, dragi concurenţi care nu sunteţi de acord cu asta. Revoltaţi-vă! (da, sunt mână în mână cu juriu’, hihi!) Acu’, până plecaţi de-acasă-nspre Sala Palatului, că după festivitate o să vă simţiţi prea mândri sau prea dezumflaţi s-o mai faceţi.
Dar dat fiind că au descifrat deja ghicitoarea, pentru ei rămâne, şi mai simplu, o metaforă…
indrazneste
