“sunt uşori doar primii paşi; elanul şi bucuria acestui vădit efort de apropiere fac loc treptat răcelii, îndoielii; ca să-ţi pătrezi credinţa, îţi trebuie strădanie, luptă, tenacitate.
***
fiecare om are propria sa experienţă vie şi convingătoare, în lupta cu păcatul, simte în felul său bucuria biruinţei asupra acestuia, dulceaţa bunătăţii şi a rugăciunii.
***
năvalnica, nestăpânita, fulguranta alunecare a orelor, zilelor, anilor, ne aduce câteodată în pragul disperării. de-abia apuci să trăieşti, de-abia ajungi să-ţi vezi familia. e greu să spui ce simţi, percepi cu o dureroasă acuitate atât forţa iubirii tale, cât şi precaritea ei, te chinuie că e atât de efemeră.
***
(ce-mi place asta)
toată viaţa noastră aici, pe pământ, este structurată pe schema cântărilor pascale; pe de o parte mormântul, moartea, pogorârea la iad, pe de altă parte, înviere, viaţă, bucurie: “de Te-ai şi pogorât în mormânt, Cel ce eşti fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit.”
a face ca elementele raiului şi învierii să triumfe în viaţa noastră, iată principala “sarcină” a vieţii noastre.
***
să ne străduim ca faptele noastre, întreaga viaţă, să nu fie amorţite şi searbăde, ci pe cât posibil să aibă o cât mai mare şi mai deplină deschidere spre faptă, şi aceasta nu într-un viitor nedefinit, ci chiar de acum. altminteri, o viaţă chircită şi dezordonată duce în mod inevitabil la inactivitate, debilitate sufletească, neputinţa de a crede, anemierea sentimentelor. o astfel de viaţă se va irosi zadarnic, la o temperatură redusă, cu puţine şanse de a fi încălzită.
***
cele ale sufletului ne creează întotdeauna probleme. ar fi rău, şi să nu dea Dumnezeu să constatăm într-o zi aşa ceva, că în cămara sufletului nostru domneşte o ordine perfectă…
***
în viaţa noastră, totul este atât de părelnic, de nestatornic, dar în acelaşi timp greu până la insuportabil, încât moartea nu ne mai înspăimântă.
***
dacă am împărţi nenorocirea pe momente cronologice, am vedea că ea nu este prezentă în nici unul din ele.
***
un bine, oricât de mic, dacă este realizat, dacă a prins viaţă, un gest de iubire viu ne pot mişca înainte infinit mai mult, înlăturându-ne tot răul din suflet, decât cea mai dură luptă cu păcatul, decât cele mai aspre nevoinţe ascetice de înfrânare a patimilor întunecate din noi.
***
nu există nimic întâmplător în lume. cine crede în întâmplare nu crede în Dumnezeu.”
(pr. aleksandr elceaninov)
am găsit-o 
Murmure