azi.

dar cred că prefer aşa:

minunea

lasă-mă doar să îi spun Doamne
cum
cuvintele mele fac ochii mari şi-amuţesc
dându-i târcoale ieri un pas mai puţin decât
azi un vârf mai aproape ca ieri
abia îndrăznesc să m-apropii
eşti şi Tu înăuntru altfel
n-aş păşi decât înapoi şi nici măcar în mine.

lasă-mi doar respiraţia
s-o înfăşor în jurul gândurilor poate nu-mi mai plâng
poate nu-mi mai cer,
doar respiraţia şi o lacrimă
s-o-nfior pe deget
când nu-nţeleg
nu-nţeleg
cum de ce eu
aş merita…

cât frumos,
câtă rugă,
vântul se despică
în doruri.

iar lacrimile mele tulbură valuri
ca herăstrăul într-o seară întunecată
când îi şopteam saltă, supărato,
eu o să cred pân-o să mor
ce-o să-mi faci
ce-o să-mi faci
mai frumos decât am înmărmurit deja?…

mi s-a zgribulit privirea-n jurul celeilalte
şi inima mă-ntreabă cât de adâncă minunea
cum de n-ai ştiut până acum doar
eşti mai mare decât pumnul de ea

grindă după grindă
inimii i se dârâmă solzii
până acum ani întregi
au pregătit-o
credea că ştie toate furtunile
sau aproape
şi aproape avea dreptate,
pe când adierea era atât de aproape
că nici n-o ştia…

toate mi se dărâmă în linişte
n-a fost mai curată neputinţa
n-a fost mai nespus negrăitul
şi mai plin adâncul…

cât frumos
cât vânt
cât zbor

ţine-mă de inimă Doamne
şi cu lacrima-nainte,
să dau viaţa peste cap chiar de-ar fi să mor, căci
acum cred şi mai mult că se poate
mai presus decât moartea.

…palpită mai adânc decât orice miez
şi înjunghie mai lent ca o geană…

iar respiraţia mi-a înlemnit
ca la trecerea unui vis cu îngeri.

ziua cu X şi O pe asfalt

- e o ceaţă densă. important e să nu mă sperii.
- ceaţa asta cre că o să fie toată viaţa…
- asta, nu. e ca un film căruia îi prinzi firul at a given time după ce a început. chiar dacă nu ştii concret ce va urma. io nu i-am prins firul încă… tu?
- nu. de-asta zic, toţi într-o ceaţă densă… de-asta există alcool & drugs.
- îhî. şi multe biserici şi o profă în scoţia.
- exact.

***
- îmi place să râd cu tine.
- e esenţa unei relaţii, atât îţi trebuie să te măriţi cu un trist.

***
- pleacă acum de la birou. te aştept în parc. am adus creta colorată.
- bine.
- r we on a blind date or what? eu – foişor, soft pink t-shirt, rebel look.
- ho că ajung.
- bine.
- azi am un mix foarte dubios de mâncare…şi multe negrese. noi trebuia să facem ceva, dă creta. hai să jucăm X şi O.
- hai. …vezi ce facem? tu mă barezi pe mine de când ai pus X-u. şi dacă io acuma fac acelaşi lucru, nu câştigă şi nu pierde nimeni. numa ne ferim.
- hehe. aşa-i. hai să jucăm altceva.
- nu, ia mai fă o coloană, hai, hai. zeeero
- păi ce faci? o să câştig
- păi câştigă-odată!
- gataaa
- bravo. da-i mai bine de mine că din pierderi câştigi mai mult
- hehe. hai la leagăne. să păstrezi creta.
- fireşte.

***
- iar ai adus un singur tacâm.
- da, da m-a dus capu să încălzesc pastele.
- uite la tine cum stai pe bancă.
- cum stau?
- invers decât ttă lumea.
- păi fiindcă e mai comod aşa, uite, îmi sprijin picioarele sub spătaru ăsta.
- acum, de când ai început să vorbeşti. adineauri te ţineai ca să nu cazi pe spate. nu e deloc comod aşa.
- hehe. şi ce spune asta despre mine?
- că stai cu fundu la oameni, ce să zică… )

***
- auzi. propun să scriem amândoo pe blog despre ziua asta.
- deal.

da, iar am întârziat, draga mea…

da pot să scriu desre ziua ailaltă? pot să scriu despre lacrimile care – ups – au apărut from right around the corner ieri în faţa ceaiului cu lapte? aşa…de nicăieri.

- îţi aminteşti, era o fază în cohen, în care îi spune tipei ceva din mine vrea…, nu eu vreau. ceva din mine vrea… mi se pare aşa… ce chestie… aşa e…
- aşa e.
- şi era chestia asta şi în the power of now, cum că sunt doo persoane în tine, ştii, una care vrea şi una căreia nu-i convine… ştii? nu m-am gândit niciodată la asta, aşa. că sunt două în mine şi că eu trebuie să o împac pe cealaltă… să le conciliez…
- şi…
- şi uneori, ca acuma, îmi vine să fiu atât de bitchy… dar nu pot mă eva să fiu, sunt oameni, oamenii ăia nu au greşit cu nimic…

nu asta te-am întrebat, dar te-aş fi întrebat: pe cine conciliezi atunci, pe tine sau pe ei? probabil mi-ai fi răspuns aşa cum ai mai făcut-o: când alegi un lucru, anulezi toate celelalte opţiuni… şi te-aş fi văzut speriată de asta.
în schimb, ţi-am zis că da, sunt mai multe în tine, cât îţi doresc eu să începi să te explorezi, să descoperi atâtea la care nu te-ai gândit… o să te sperii la un moment dat, dar e ok… şi atunci, lacrimile au apărut from right around the corner în faţa ceaiului cu lapte. aşa…de nicăieri. pur şi simplu din senin, dar parcă aşteptaseră de multă vreme. şi am amuţit. căcat, ce-i în tine acum?…

pot să scriu despre asta?…

ganglionul

cum se întâmplă lucrurile uneori…

ştiam de ieri
că pământul o să stea în loc pentru o fracţiune de secundă,
că greierii or să cânte de-a-ndoaselea,
ştiam de ieri că toată atmosfera se pregăteşte să-mi spună
ceva,
de parcă tu te apropiai.

conturul tău în boabele de gânduri
din altă galaxie a minţii mele,
în care nu aveai ce căuta:
unii o numesc telepatie.
dar cum să fie, doar ce ne leagă cu adevărat,
mă întrebai retoric, apoi nu m-ai mai întrebat nimic.
ţi-am răspuns totuşi,
eşti prost?, am îngânat.
eram singură în camera lejeră şi vicleană, care-mi ştie multe secrete,
începând cu ăsta.
eşti prost?, am îngânat,
eram în faţa monitorului, aşa că tu nu mă puteai auzi
în timp ce
nu mai puteam citi, bine că
m-ai întrebat abia la sfârşitul
mailului.

apoi nu ţi-am mai scris nimic.

apoi, a mai trecut un timp. aşa se-ntâmplă lucrurile
uneori.

dar începând de ieri
ştiam
că dacă vei suna, pământul va sta în loc pentru o fracţiune de secundă,
greierii se vor apropia în linişte să audă,
de parcă te-ai pregăti să-mi spui
ceva
din altă galaxie, în care
nu
avem
ce căuta.
ţi-am răspuns totuşi,
alo?, am îngânat.

ceva
ne lega din nou cu adevărat.

the

tree.

simply living.
joyfully.

“fiecare zi este şi Bunăvestire, şi Naştere, şi Bobotează, şi Schimbare la Faţă, şi Răstignire, şi Înviere, şi Înălţare. iar toate acestea sunt pentru înveşnicirea sufletelor noastre”.

hai să ne dăm în roată
mă urcam în ea
ca atunci când eram mică
şi vântul şuiera în cerc vârtej
numai că acum roata urca tot mai sus
ce e asta
am crezut că doar ne învârtim puţin

tot mai sus
ţine-te bine
ştii senzaţia, dacă se desface bara asta
de care te sprijini şi
cazi din zbor
deşi tu eşti prins bine
dar ştii senzaţia

acum e pe bune

muşchii tăi sunt tot ce te păstrează
lipit de bara rece în timp ce
roata se înalţă peste munţi şi piscuri
vertiginos, ca un cal nărăvaş,
ţine-te bine să nu cazi

căci acum chiar cazi
acum e pe viaţă şi pe moarte
joaca

ameţitor
montagne-rousse te poartă
brusc
abrupt
ascuţit
la o înălţime nebănuită
parcă din avion
sau parcă din afara globului nostru
te uiţi în jos
nu ţi-e frică
nu frică e asta deşi ai cuţite în braţe
e doar uimire
ia te uita, şi eu
nu ştiam că pot aşa de sus
dacă nu-mi dau seama înainte că mi-e frică

brusc
abrupt
ascuţit
te coboară
era să cazi
dar încă eşti în viaţă
muşchii te dor dar
i-ai încleştat
pe bara stingheră şi rece
ia să vedem, acuma unde
ameţitor
montagne-rousse-ul
te aruncă mile-n jos
taie stratosfera
înainte
nu-ncetineşte
încă mai
ai senzaţia că te prăbuşeşti
oare unde te vei opri
cu capul crăpat, aşa te-ai aştepta
dar nu ţi-e frică
eşti prea uimit pentru asta
sau poate nu ai timp, căci
trebuie să trăieşti
să nu uiţi să îţi simţi muşchii
încrustaţi în metalul rece

şi deodată schimbare de decor
ca într-un alt nivel într-un joc pe calculator
ai ajuns
mai jos decât ai fi imaginat vreodată că poţi ajunge tu
dacă te dai în roată
şi acolo unde
ai ştiut toată viaţa că nu poţi trăi
pe fundul oceanului
unde nu poţi să respiri şi nu ştii să înoţi

dar iată că pluteşti
nu îţi e frică nici o secundă
tai apa
şi ai un tub de oxigen
ţi-au dat ăştia care iau banii şi strâng legăturile
când te fixează în roată
şi tub de oxigen
nici nu ştiai

ai ajuns la punctul cel mai înalt şi
la cel mai adânc al pământului
doar dându-te în roată
dacă ai fi ştiut dinainte
ai fi murit
de frică
aşa, nu ai murit,
şi trăieşti mai plenar şi mut de uimire
(uimire de viaţă şi de tine)
decât ai fi crezut posibil

nu ştiai că există aşa ceva

nu ştiai că există aşa ceva în adâncurile şi în piscurile
de care fugi înlemnit.

asta am visat azi noapte.
şi acum vreau să fac tot ce mi-e frică să fac.
ştiu că nu bănuiesc
ce pot şi ce se poate.
şi-mi amintesc că, din senin, am încept să mă rog
înainte să alunec în somn.